Căutare

Construcţia şarpantei depinde de calculul de rezistenţă, efectuat luând în considerare forma acoperişului şi încărcările statice şi dinamice specifice zonei geografice în  care este amplasată construcția. Distanţa între căpriori variază între 600 mm şi 1500 mm. În funcţie de distanţa între căpriori, se specifică tipul şi grosimea materialelor lemnoase ce urmează a fi folosite la confecţionarea asterelii. Întotdeauna trebuie să respectaţi prevederile locale privitoare rezistenţei şarpantei. Informaţiile din tabelul următor au rol orientativ, dacă prevedrile locale sunt mai stricte atunci respectați prevederile locale.

• Ventilaţi corect acoperişul. Ventilarea eficientă previne acumularea și absorbţia umezelii datorate condensului vaporilor de apă la nivelul acoperișului. Acumularea condensului la nivelul acoperișului duce în timp la deformarea și degradarea asterelii ce provoacă ridicarea şindrilelor și chiar desprinderea plăcilor.
• Înainte de prelucrare şi instalare asiguraţi aclimatizarea plăcilor fibrolemnoase (plywood, OSB) la condiţiile locale de umiditate din șantier. Aclimatizarea reduce riscul de deformare a plăcilor după instalare şi implicit ridicarea şindrilelor.
• Asiguraţi un rost de dilatație de 3 mm pe perimetrul plăcilor fibrolemnoase în momentul instalării.
• Protejaţi astereala după instalare menţinând-o uscată prin montarea unei folii hidroizolante strat de bază avizată ca și substrat pentru șindrile.

• Plăci de fibro-ciment
• Plăci de gips-carton
• Beton uşor
• Plăci din materiale termoizolante

Aceste materiale nu sunt acceptate ca şi strat suport pentru aplicarea directă a şindrilelor IKO. Aceste produse nu asigură o fixare mecanică suficient de bună necesară pentru montajul conform al şindrilelor bituminoase. Aplicarea directă pe astfel de suporturi poate duce la apariția cuielor incorect bătute (ridicate sau adâncite). Cuiele adâncite distrug şindrilele prin perforare, crescând riscul de decopertare la vânt sau de apariție a înfiltraţiilor asociate ploii conduse de vânt sau troienelor de zăpadă și gheaţă.

Capetele cuielor rămase ridicate sau a cuielor bătute strâmb menţin plăcile de şindrile ridicate şi împiedică lipirea lor, diminuând dramatic rezistenţa la vânt și etanşeitatea învelitorii datorită riscului de perforare sau desprindere a şindrilelor ridicate.

Aceste materiale trebuie acoperite cu o astereală acceptabilă, preliminar montării şindrilelor IKO, respectând principiile de sub-ventilare ale acoperișurilor cu pantă.

Pentru un proiect reuşit este necesară urmarea recomandărilor producătorului înscrise în ghidul de montaj. Nerespectarea cu maximă atenţie şi simţ de răspundere a tuturor detaliilor, influenţează aspectul şi funcţionalitatea acoperişului. Chiar şi cele mai scumpe învelitori nu pot suplini greşelile de montaj. Nu trebuie neglijate nici cele mai mici detalii pentru că acestea pot genera infiltraţii! Fiecare reparaţie descreşte durata de viaţă a acoperişului Dumneavoastră iar lucrările asociate remedierii problemelor impun manopere complexe ce pot fi extrem de costisitoare!

Într-o serie de 4 postări vom face un rezumat a celor mai frecvente greşeli astfel încât manoperele defectuoase să poată fi evitate în viitor. Haideţi să analizăm o primă serie de 5 greşeli frecvent întâlnite în practică:

1. Lipsa sau incorecta aplicare a benzii de pornire

2. Pantă incorectă

3. Aplicarea şindrilelor „atârnate” la streaşină

4. Neglijarea folosirii profilului picurător la streaşină

5. Absenţa sau incorecta specificare a membranei substrat necesare pentru şindrila bituminoasă

Incorecta aplicare a benzii de pornire (sau chiar lipsa ei) generează o mulţime de probleme. Riscaţi apariţia infiltraţiilor în zona streşinilor sau decopertarea la vânt a şindrilelor din primul rând pe lângă deficienţele de factură estetică.

Soluţie:

Dacă aţi uitat să montaţi banda de pornire, încercaţi să introduceţi plăcile de bandă de pornire sub primul rând de şindrile asigurându-le în cuie şi mastic bituminos. Banda de pornire şi primul rând de şindrile trebuie lipite întotdeauna cu mastic bituminos de profilul picurător pentru asigurarea unei protecţii suplimentare la vânt, prevenind în acest mod ridicarea plăcilor şi riscul de decopertare.